TINUTUL BUCURIEI

Cu mult timp in urma a existat un tinut foarte apreciat si invidiat de locuitorii tinuturilor invecinate. Aici se povesteste ca domnea pacea si armonia intre toti locuitori sai, iar mirosul proaspat al vegetatiei abundente, susurul apei si soarele caldut te faceau sa nu iti mai doresti sa pleci vreodata de acolo. Acesta era Tinutul Bucuriei ce era locuit de niste pitici harnici, veseli si zglobii impreuna cu un Urias care le era pazitorul secretului. Secretul acestui tinut magic era Licoarea Bucuriei, o licoare magica ce doar cu cateva picaturi din ea se transforma tristetea in bucurie. Aceasta era pastrata in scorbura unui copac batran, in Padurea Fermecata, unde numai Uriasul stia locul cu exactitate. Aceasta licoare era folosita pentru a aduce bucurie celor care si-o pierd sau introducerea noilor veniti in tinut.

Intr-o zi insorita, in poienita din padure era foarte mare zarva. Un grup de pitici discutau foarte inflacarati cu Uriasul. Dupa agitatia de care dadeau dovada si felul in care erau echipati, se vedea foarte clar ca se pregateau de o calatorie. Cativa Balauri-Tristi din Tinutul Intunecat au intrat deghizati si l-au urmarit pe Urias cand ducea licoarea magica la ascunzatoare. Acestia au furat-o si au dus-o la ei in Tinutul Intunecat, in Castelul de Gheata.  Ar fi vrut sa o distruga  dar le era teama de posibilele consecinte.

Dupa ce  au verificat ca au ce le trebuie in bagaje, piticii nostri s-au aliniat si au plecat catre Tinutul Fermecat unde locuia un Vrajitor Intelept, la care sperau ei, sa ii poata indruma catre Tinutul Intunecat deoarece nu stiau cum sa ajunga la el si in plus nu stiau unde ar fi putut ascunde Balaurii-Tristi potiunea si ce pericole ar avea de infruntat.

Optimisti si plini de bucurie caci aceasta chiar era starea lor naturala, aduceau zambete pe fetele celor pe care ii intalneau. Mergand ei asa aproape toata ziua, au ajuns la poarta Tinutului Fermecat. Dupa ce au spus unde vor sa ajunga si ce intentii au, li s-a permis sa intre. Au pornit in cautarea Muntelui de Clestar in varful caruia se afla castelul Vrajitorului Intelept.

Pentru ca s-a intunecat, au ales un loc potrivit unde sa isi instaleze corturile pentru a se putea odihni. Apoi s-au pregatit sa serveasca cina intr-o veselie in jurul unui foc de tabara, unde s-au cantat cantece si s-au spus povesti. Desi un pic cam rece, toata noaptea  a fost linistita, in afara de sunetul greierilor si a catorva chicoteli ale celor ce adorm mai greu. Dimineata dupa inviorare si gustare, si-au strans corturile si cu totii au fost gata sa-si continue drumul.

Au inceput urcusul pe Muntele de Clestar, traseul fiind anevoios dar fiind bine pregatiti nu s-au descurajat. Au mai facut cateva pauze pe drum, unde Balaurii-Tristi au incercat sa se apropie de ei, dar zarva si voia buna ce domnea in tabara piticilor i-a tinut la distanta.

Cativa dintre pitici au profitat de drum si chiar au cules cateva amintiri pentru cei de acasa. Spre seara au ajuns la Castelul Vrajitorului. Acesta i-a primit bland si dupa ce a ascultat povestea lor le-a dezvaluit un mare secret. Faptul ca BUCURIA se afla in interior lor si ca de fapt ei nu au nevoie de acea licoare magica… aceea era doar o simpla motivatie si cine credea ca este magica chiar devenea bucuros. Acestea fiind spuse, Vrajitorul i-a binecuvantat si le-a urat drum bun si sa nu isi mai faca griji in privinta licorii.

Fericiti ca au aflat despre acest secret, piticii s-au reintors in Tinutul Bucuriei, lasand urme de bucurie si zambete peste tot pe unde treceau. Au ajuns cu bine acasa si au dezvaluit secretul tuturor locuitorilor care au dat o mare petrecere pentru un asemenea eveniment ce merita marcat cum se cuvine.

Dar poate va mai intrebati ce s-a intamplat cu Balaurii-Tristi si cu Licoarea Magica? Au crezut atat de tare incat au folosit-o si s-au transformat in niste dragoni veseli si jucausi care nu mai sperie pe nimeni. Tinutul Intunecat si-a deschis portile pentru toata lumea si s-a redenumit Tinutul Veseliei fara Margini unde ne aflam noi in momentul de fata  J.

 

Adi 3PAS

 

P.S. Povestea a fost scrisa cu un scop educativ sa-I spunem dar a iesit suficient de draguta pentru a fi publicata. Cit despre imagine…o schita in creion in ceas de seara….

Leave a Reply