SCRISOARE CATRE….CEILALTI

Totul a inceput anul trecut cand dintr-un sentiment de filiatie (faptul ca si eu sunt tatic) si tare mi-as dori ca toti copii sa aiba unul am hotarat sa fac putin pe mosul anonim.

Astazi am simtit un puternic indemn sa repet aceasta actiune si pentru ca eram un pic in criza de timp, am ales un centru de plasament din sectorul 4, practic foarte aproape de mine. Si este totusi un gest mic, facut din inima, pentru niste sufletele necunoscute dar care sigur se vor bucura.

Dupa ce am dus-o pe Maria la scoala m-am oprit in cel mai aproape hypermarket. M-am dus drept la raionul de dulciuri. Nu voi enumera ce am cumparat sau ce valoare, doar ca am luat in calcul cam 10 copii care sa primeasca cateva dulciuri.

Apoi m-am indreptat catre centrul de plasament…care? Se vede in poza, nu mai descriu aici decat ca este pentru copii cu dizabilitati si vazand cladirea cea noua si frumoasa am avut senzatia ca gestul meu este marunt. Am intrat in curte si un domn mi-a oferit indrumarea de care aveam nevoie ca sa las cumparaturile cu trebuie.  Am urcat cateva trepte si am ajuns la receptie unde paznicul a chemat o asistenta. Aceasta a venit si i-am inmanat sacosa cu dulciuri explicandu-i ca le-am ales in asa fel incat sa poata fi usor impartite. Imi cer iertare fata de dansa in caz ca citeste, dar figura a fost destul de inexpresiva, ca si cand ar fi un gest obisnuit sa primeasca cate ceva. Doar ca ceea ce a spus m-a durut pur si simplu prin adevarul pe care il continea. A spus ca de obicei mai rupe in doua croisantul sau ciocolata ca sa o imparta la doi copii. Dar spus atat de lejer incat am inteles imediat ca este o practica uzuala, ceea ce inteleg ca de obicei ceea ce au nu este suficient si impart intre ei.

Toti copii au dreptul sa se bucure in aceste zile minunate desi sunt constient ca viitorul acestor copii nu se va cladi cu   dulciuri ci numai daca vor creste intr-un mediu adecvat in care sa poata sa isi descopere potentialul, acea comoara din interiorul fiecaruia, care sa aiba rolul de repunere a lor exact acolo unde se potrivesc in cadrul societatii, printre oameni si pentru oameni. Dar asa cum o viata este formata din clipe, asa si un gest maret poate fi format din o suma de gesturi marunte.

Si cum spuneam in postarea pe care am sters-o de pe facebook, nu iti spun toate acestea ca sa ma laud ci ca sa te gandesti ca si tu poti sa imparti un strop de bucurie in jurul tau. Si poate mai mult decat daca as vedea fetele acelor copii bucurandu-se, m-as simti bucuros sa stiu ca mi-ai urmat exemplul.De data aceasta nu mai sunt 3pasi ci 12 cuvinte. Mai mult de 12 cuvinte dar cele 12 sunt obligatorii pentru participarea la jocul propus de Edi.

Parca aceste cuvinte m-au asteptat…inspiratia a lipsit pana cand a aparut acest moment potrivit. Si asta nu a mai fost poveste fictiva. Si totusi nu o voi distribui cum fac cu altele. Daca consideri ca merita, distribuie tu te rog.

Cu drag

Adi 3PAS

 

2 Comments

  1. Suzana December 6, 2017 8:04 am  Reply

    Un gest – simbol minunat, care poate mai lumineaza un pic ziua acelor copii.
    Sper sa le fie fie mai bine si nu doar de Mos Nicolae!

    o zi minunata, Adi, plina de frumos!

    • Adrian Tripas December 6, 2017 6:23 pm  Reply

      Asa ma gândeam si eu…zile minunate Suzana

Leave a Reply