PENITA FERMECATA

A fost odata intr-o vreme atat de  indepartata incat oamenii traiau intr-o realitate atemporala, ei nu foloseau calendar, ceas sau alte instrumente de masurat timpul. Viata lor se desfasura simplu, se  trezeau cand soarele le trimetea primele raze in semn de salut, iar apoi isi vedeau de treaba linistiti, dar aveau grija sa se culce devreme , ca nu cumva sa-i prinda luna pe drum.

In acele vremuri indepartate traia un om simplu, cu chipul luminos si bland. Si avea acest om o penita fermecata care il astepta cand se intorcea din calatorie, se ridica de la locul ei, isi inmuia varful intr-o picatura de cerneala si incepea sa scrie povestea de seara citind gandurile omului.

Intr-una din seri, auzind cum omul se apropie cu pasi grabiti parca, penita fugi sa isi inmoaie varful in cerneala asteptand nerabdatoare sa scrie povestea. Dar omul nostru de data aceasta parea cam abatut sau obosit si penita nu reusea sa lege cuvintele povestii. Atunci indrazni sa intrebe ce anume l-a necajit asa tare. Omul ii povesti ca este trist deoarece oamenii au descoperit timpul, au inceput sa-l masoare si nicicum nu le ajunge. Motiv pentru care au uitat ca exista iubire care depaseste barierele spatiu-timp. Ingrijorarea s-a transmis si penitei, care in anii ce au urmat parca a scris din ce in ce mai putine pagini pentru ca nu mai avea timp sa prinda gandurile care zburau grabite in eter.

Pana cand omului nostru i-a venit ideea stralucita sa agate de fiecare gand cate un strop de iubire si asa gandurile deveneau mai lente si mai profunde incat penitei ii este lesne sa le transforme in cuvinte.

Si asa au trecut vremurile, iar penita fermecata a continuat sa scrie gandurile oamenilor, atunci cand sunt pline de iubire si nu se mai grabesc. Nu stim cu exactitate unde a ajuns penita astazi, poate chiar pe blogul lui Edi unde scrie gandurile celor care participa la jocul celor 12 cuvinte……Lectura placuta!

 

Adi 3PAS

 

Leave a Reply