PARADISUL IEPURASULUI

“Animalele se împart în două categorii clare: vânători si vânat sau prădător si victima. Si se ghidează doar după instinctul de supraviețuire.
Fără inimă, fără constiinta, fără vină….
Chiar dacă pare provocator, este doar părerea mea. Va rog sa ma iertați dacă nu voi răspunde la comentarii.”

Acesta a fost statusul meu pe facebook zilele trecute. Atat am putut sa spun, si se pare ca nimeni nu a inteles mesajul. Poate nici nu am vrut sa fiu foarte explicit. Acum a sosit momentul sa spun despre ce este vorba.

A fost odata ca niciodata…este un inceput bun. Pentru o poveste. Dar daca este adevarat acest inceput? Iar povestea la fel?

6 septembrie, in noaptea cu luna plina…nu imi place astrologia, dar este prima oara cand ma gandesc la influenta lunii asupra fiintelor. Unii se bucura de lumina lunii si o admira, altii sunt afectati de puterea ei, mai ales cea intunecata.

Spre dimineata zilei de 7 septembrie, inainte ca intunericul sa-si ia ramas bun, Rila se trezi speriat. Ca dupa un cosmar in care simtea ca este cutremur. Numai ca nu era vis ci o realitate inspaimantatoare. Casuta lui se zgaltaia zdravan din toate incheieturile, pana cand s-a rasturnat. A inceput sa strige dupa ajutor sperand ca il va auzi cineva. Apoi brusc s-a facut intuneric si nu mai stie ce s-a intamplat.

Povestea se incheie aici pentru el sau despre el…..nu pot spune decat ca l-am iubit tare mult. Si cu adanca tristete, si ca sa imi aduc mereu aminte de el, i-am dedicat tabloul din imagine…un paradis unde sper sa fi ajuns macar acum. In realitate nu l-a cunoscut niciodata.

Este prima oara cand nu voi distribui decat pe pagina mea ceea ce am scris. Si numai pentru prieteni.

 

Adi 3PAS

 

P.S. Povestitorul stie intreaga poveste dar nu poate fi povestita aici din anumite considerente. Oricum povestea este si asa destul de trista. Nu am reusit sa fac precum alchimistul…de data asta.

Leave a Reply