O STATIUNE UN PIC CAM TRISTA

Tocmai ce ne-am intors din minivacanta de 5 zile petrecuta la Baile Olanesti caci despre ea este vorba in titlu. Am mai fost aici in urma cu aproximativ 16 ani si am ramas cu ceva amintiri placute. Amplasata pitoresc intre niste dealuri bine impadurite si renumita pentru calitatea terapeutica a apei izvoarelor (care se livreaza contra cost mai nou) ne-a lasat un amalgam de impresii bune si mai putin bune, pe care am decis sa ti le povestesc.

Am remarcat ca desi foarte aglomerata statiunea, adolescentii si tinerii pana in 30 de ani lipseau cu desavarsire. Foarte rar daca vedeai, insoteau pe cineva mai in varsta, de obicei bunici. Si cum majoritatea erau veniti la tratament, erau parca lipsiti de chef, de viata. Se plimbau de la un izvor la altul, cu sticlutele gradate in mana, urmand  riguros indicatiile medicului.

Baile Olanesti 2017

Sunt recunoscator ca nu sunt nevoit sa fac tratament, si am putut sa ma bucur de alte lucruri care le rezerva statiunea.

Marea capcana a statiunii sunt multitudinea vanzatorilor de te miri ce, asezati strategic unul langa altul cativa kilometri de-a lungul aleii care duce la izvoare. Daca nu te apuca dorul de drumetii pe munte si te plimbi pe aici, ai sansa sa cheltuiesti mai multi bani decat la mare, deoarece acolo te plimbi mai mult seara, pe cand aici…

Dar in afara de drumetiile de care am pomenit, mai poti iesi la un calarit atat pe cal mare ca adult, cat si pe ponei pentru copii, parcul central dotat cu ceva atractii pentru cei mici si nu in ultimul rand mai multe posibilitati de balaceala in piscine sau centre SPA moderne, dotate cu apa incalzita, tobogane acvatice si culoare de inot contra curentului.

Mancarea nu este foarte scumpa dar nici foarte buna, depinde foarte mult de local, poti avea surprize destul de mari, placute sau nu.

M-am aventurat intr-o drumetie de 7 km dus si vreo 8 km intors catre schitul Bradu. Nu atat din dorinta de a vizita schitul cat din dorinta de a efectua o calatorie care a durat aproximativ 5 ore cu tot cu pauza de gustare de la schit si micile opriri pentru apa sau poze. Traseul este minunat ca peisaj si incarcatura energetica, am fost tot drumul recunoscator ca pot si am ales sa sa ma bucur de peisajele minunate care ni se ofera departe de civilizatia grabita.

Un alt punct de atractie al zonei, pe care l-am vizitat in ziua plecarii spre casa a fost Horezu unde am gasit un targ permanent de produse traditionale din lut dar si multe alte chestii fara legatura cu traditia.

Aici am avut placerea sa ii cunosc personal ba chiar au avut amabilitate a sa ne primeasca in atelierul de lucru, Ceramica Diana si Gabriel, carora le multumesc pentru timpul acordat si de la care am plecat cu doua farfurioare pictate de Maria pe loc, cu un pic de ajutor. Oameni minunati, care reprezinta cu talent si iubire aceasta traditie pur romaneasca a olaritului, la diverse targuri si expozitii. Cunoscandu-i pe facebook si cunoscand virtual o parte din creatiile lor nu am vrut sa ratez ocazia vizitei si recunosc ca a fost unul din aspectele memorabile ale vacantei, si in masura timpului ii voi dedica si o postare pe  facebook.

Acestea fiind spuse, noi cu totii suntem diferiti si ca atare, percepem diferit mediul inconjurator. Nu am dorit sa fac reclama nimanui, si nici antireclama, doar mi-am notat propriile impresii de vacanta care mi s-au parut demne de impartasit cu prietenii.

P.S. Poza nu este foarte reprezentativa, nu am stiut ca voi simti nevoia sa scriu asa ca am mai pus o poza din calatoria catre schit.

 

Cu drag

Adi 3PAS

 

Leave a Reply