FETITA CAREIA II PLACEA SA ALERGE

A fost odata o fetita careia ii placea cel mai mult sa se joace si sa alerge. Dar alergarea aceasta avea pentru ea doua aspecte diferite. Primul aspect real, propriu, in care ea alerga ca sa ajunga cat mai repede  din punctul A in punctul B si asta datorita dorintei de a-si indeplini mai repede scopul sau de a fi prima care ajunge acolo. Cel de-al doilea aspect al alergarii era unul metaforic, unde alergarea era de fapt o fuga de responsabilitati, cum ar fi ordinea, temele si asumarea propriilor greseli.

Modul ei de a fugi de aceste responsabilitati era de doua feluri, unul fizic la propriu, in care se facea ca uita sau ca nu stie ce are de facut si se ocupa cu altceva(joaca) sau unul in care doar gandurile si atentia “fug” de responsabilitati, in timp ce corpul este prezent incercand sa le duca la bun sfarsit, dar timpul alocat crestea simtitor.

Intr-una din zilele cand se intorcea de la scoala, ratacita printre gandurile sale, fetita nu a fost atenta la drum si a luat-o pe un drum gresit. Pana sa isi dea seama de aceasta, deja ajunse departe, langa o padure deasa. Cum era o fire curioasa si destul de curajoasa, si-a spus ca daca tot a ajuns aici, sa arunce o privire in jur.

Fara sa isi dea seama cati pasi a facut sau cat timp a trecut de cand ea se plimba prin padure, deodata fetita s-a simtit parca urmarita. A simtit o teama puternica si s-a oprit sa vada despre ce este vorba. Intr-adevar era urmarita, principalele ei responsabilitati luasera forma unor animale fioroase si acum se indreptau catre ea. Ordinea luase forma unui urias urs carpatin, temele de scoala luasera forma unui leu iar asumarea greselilor luase forma unui lup infometat.

Speriata de ceea ce a vazut, fetita a luat-o  la fuga cat o tineau picioarele, numai ca habar nu avea din ce directie a venit si incotro se indreapta. Deodata a ajuns la un luminis si crezand ca asta a fost scaparea ei, continua sa alerge ca sa se indeparteze de padure. Dar la un moment dat, pajistea cea frumoasa s-a terminat si in fata avea o prapastie atat de mare incat nu se vedea nici malul celalalt nici cat de adanca este, mai pe scurt, infricosatoare. Fetita s-a oprit speriata, nestiind ce sa faca. Cele trei responsabilitati acum sub forma animalelor fioroase tocmai se pregateau sa savureze victoria si sa puna laba pe ea, cand deodata aparu un dresor de circ, cu un bici in mana, si care semana izbitor de bine cu tatal sau. Acesta pocni ferm din bici de trei ori si animalele fioroase se transformara pe loc.

Ordinea, din ursul mare s-a transformat intr-un ursulet de plus,  leul ce intruchipa temele de scoala lua forma unui motan jucaus iar lupul care reprezenta asumarea greselilor deveni un catelus adorabil.

Apoi dresorul a luat-o bland de mana pe fetita si au plecat incet spre casa, iar drumul fiind lung au avut timp sa-i povesteasca despre magia sa si despre rolul responsabilitatilor in viata unui copil.

Astfel, din aceasta discutie, fetita a aflat ca pastrarea ordinii si curateniei da o nota de eleganta si face spatiul de locuit mai placut si in plus este mult mai usor sa pastrezi ordinea decat sa faci ordine, si in acest fel timpul alocat pentru ordine si curatenie se scurteaza considerabil si poate fi alocat unei activitati placute.

Temele de scoala si invatatul in general au rolul dobandirii unui bagaj de cunostinte care vor fi de folos in viata de zi cu zi. In plus, fiecare dintre ele au ca scop descoperirea si dezvoltarea in fiecare copil talente si aptitudini ascunse.

Asumarea greselilor proprii presupune sa privesti in stanga si in dreapta ta (nu ca lupul doar inainte), sa simti si sa iti pasa de ce se intampla cu tine in raport cu ceilalti. Asumarea greselilor proprii este precum hrana si mangaierea acordata catelusului.

Greseala este atunci cand uiti(sau nu vrei)  sa ii pui apa si mancare catelusului si el se imbolnaveste sau pleaca de la tine. Asumarea greselii este sa fii constient ca daca vrei sa ai catelus trebuie sa ai grija de el iar neasumarea greselii este sa dai vina pe el ca nu ti-a cerut, sau pe parinti ca nu ti-au spus etc.

Si deodata fetita deschise ochii si se trezi din somnul adanc in care picase dupa intoarcerea de la scoala. Zambi si isi lua ursuletul de o labuta, scarpina putin pe spate motanul care imediat incepu sa toarca fericit, apoi s-a apucat de lectii bucuroasa ca a fost doar un vis, dar unul din care a invatat multe lucruri.

Dupa acest vis, fetita a inteles ca depinde numai de ea cum isi organizeaza timpul ca sa ii ramana suficient si pentru joaca, iar joaca inseamna bucurie si momente placute impreuna cu ceilalti.

Timpul se imparte clar intre activitati si joaca. Iar daca te intinzi cu temele mai mult decat este necesar, scurtezi din timpul de joaca. Sau daca ti se pare nedrept ca parintii au treaba in loc sa se joace cu tine, gandeste-te ca daca ii ajuti, isi vor termina treaba mai repede si vor avea timp si pentru joaca.

Cand cazi de comun acord sa petreci timp cu cineva, faceti schimb de timp. Cumva va imprumutati timp unul altuia. Si cand constrangi pe cineva sa iti acorde din timpul lui, practic ii furi din timpul sau. Dar despre timp, am mai discutat aici…..te las sa te joci mai departe pentru ca ai temele facute si ghiozdanul pregatit :))))

 

Adi 3PAS

Leave a Reply