E toamna mea

E toamna mea, nu vreau sa plece
Ador covorul ei de frunze rece
Si raze jucause uneori
Cand reusesc sa scape printre nori

E toamna mea care intreaba ce-am simtit
Atunci cand gandurile tale, de mine au fugit
M-am simtit ca un copac, de frunze dezgolit
Dar viu, cu multe clipe de trait.

E toamna mea ce ma indeamna la visare
E plina de senzatii si culoare
Si imi imbratisez tristetea dar si bucuria
Si imi exprim in scris sau in desen trairea

E toamna mea cu bune si cu rele
Si stiu ca va pleca, raman cu ochii-n stele
Care prin ramurile dezgolite
Se vor vedea mai bine…si se vor simti iubite!

Adi 3PAS

2 Comments

  1. Suzana November 30, 2017 8:45 pm  Reply

    Mie imi place sa merg prin frunze uscate si sa ascult zgomotul lor unic!
    Toamna pleaca, dar vad ca ai gasit si o compensare de a privi stelele printre crengi. Asa ca e de bine!
    Frumoase versuri! Toamna chiar inspira…

    Un sfarsit de saptamana excelent, Adi!

    • Adrian Tripas November 30, 2017 8:59 pm  Reply

      Mulțumesc la fel Suzana, ma bucur ca ai trecut pe aici.😉

Leave a Reply