CAMARAZII AVENTURIERI

A fost odata intr-o seara ploioasa cand la marginea unei paduri de foioase, o MATA curioasa din fire mustacea intrebandu-se incotro sa o apuce, privind spre campia plina de verdeata si tufisuri inalte. Auzise un zvon de la o ALBINA ce zbura din floare in floare ca undeva inapropiere isi facuse aparitia un PITECANTROP, care se credea ca a disparut de mult iar acum toate vietatile mici si mari au pornit sa il caute intreband in stanga si dreapta.

Deodata din iarba inalta isi facu aparitia un ARICI vesel nevoie mare ca a experimentat legea lui Newton pe pielea sa (tepii sai) purtand mandru un mar rosu aprins bine infipt in spinare. Ceea ce nu stia el ca marul era locuit, acesta fiind si motivul caderii din copac. Era cam gol pe dinauntru, servind drept casuta unei SALAMANDRE care tacea chitic de frica sa nu-i fie desconspirata pozitia. Putin mai incolo un MIEL cu parul cret se bucura ca intalneste pe cineva, poate asa afla unde locuieste ciobanasul de care s-a ratacit. Si pentru ca s-a inserat si bucurosi ca nu mai sunt singuri, camarazii nostrii s-au hotarat sa innopteze, construind un mic adapost.

Dis de dimineata se auzira niste bufnituri in peretii adapostului. Au iesit sa vada despre ce este vorba si se trezira loviti de cateva ghinde aruncate din stejarul din apropiere. VEVERITA care era autoarea atacului, nu vroia decat sa transforme adapostul intr-un hambar, fara sa isi dea seama ca este deja locuit.Dupa ce si-a cerut iertare, s-a alaturat grupului si au plecat mai departe in misiune.

Mergand ei asa la pas, la un moment dat li s-a facut sete. Observand vegetatia isi dadura seama ca in apropiere se afla o apa de sine statatoare. Apropiindu-se in graba, din stufaris isi facu aparitia o RATA ce avea o figura tare mirata si ii chema repede ca sa ii intrebe despre animalul ciudat care are cioc ca al ei dar nu este pasare. ORNITORINCUL ceva mai ursuz din fire a preferat sa se retraga asadar camarazii si-au vazut mai departe de drum.

Cum grupul nostru a inceput sa creasca, a devenit destul de neomogen si galagios, a trezit interesul IEPURELUI care le-a spus ca stie incotro trebuie sa se indrepte, iar doua blanoase micute si anume MARMOTA si BOBACUL au dat din cap afirmativ. Numai un SAKI prea lenes ca sa paraseasca craca sa ii privea nepasator, prefacandu-se ca el stie tot.

Cum s-a facut ora pranzului iar vegetatia devenise mai saraca, cu tendinta clara de desertificare, intalnira un DROMADER plictisit care cum a auzit de drumetie s-a alaturat grupului fara sa mai intrebe nimic. Ba chiar a incercat sa le fie de ajutor povestindu-le de un lac cu apa limpede si rece si copaci cu coroana bogata oferind umbra si adapost, dar curand si-au dat seama ca este o “Fata Morgana” deoarece le-a amintit in treacat de un ELEFANT  care zbura la joasa altitudine miscand repede din urechi.

Mergand ei asa cantand un cantecel vesel, au simtit ca obosesc si se intrebau de ce…Apoi observau ca forma de relief se modifica usor, ei incepand sa urce incetisor, campia transformandu-se intr-un lin podis. Aici intalnira o LAMA necajita ca i s-a umplut blana de scaieti in timp ce se furisa (ea fiind mai timida de obicei) iar ariciul s-a oferit sa o ajute asumandu-si rolul de perie. Incantata de trupa cea inedita, dadu fuga sa ii spuna prietenei sale ANTILOPA ca si-au gasit un obiectiv dar inca sunt in cautarea mijloacelor de a-l duce la indeplinire.

Auzind de departe toate aceste discutii, LEUL ca rege al animalelor ce este a trimis “laba” sa dreapta si anume MAIMUTA sa le comunice ca el are o idee care le-ar putea fi de folos.  S-au dus catre el si s-au asezat in cerc in jurul lui ca sa-l asculte cu atentie. Fiind batran si experimentat, le-a propus sa se indrepte catre dealurile impadurite din vecinatate deoarece acolo vor gasi o ruda destul de apropiata Pitecantropului, si anume GORILA, pe care merita sa o intrebe poate stie ceva.

Si tot cautand si intreband, camarazii nostrii au ajuns tocmai in varful muntelui, unde numai ACVILA se mai incumeta sa ajunga.

Concluzia la care au ajuns CAMARAZII AVENTURIERI in toata aceasta perioada a fost ca la fel  important ca obiectivul, se afla calea catre atingerea lui, deoarece iti da posibilitatea sa te autoevaluezi si sa fii recompensat pentru efortul depus. In plus lucrand in echipa devine mai usor si mai placut.

In tot acest timp, ALIGATORUL a stat mai in spate, mergand mai incet si profitand de aceasta sa scrie povestea acestei aventuri.

 

P.S. Rog pe toti care se simt ca fiind parte din poveste sa nu se supere pentru rolul sau momentul care i-a fost atribuit. Intentia din spatele acestei povestiri este mult mai profunda….este felul meu de a arata cat de puternic m-au marcat momentele petrecute impreuna incat am decis sa le “imortalizez” cumva in felul meu!

Adi 3PAS

alias

ALIGATOR

 

 

 

 

Leave a Reply