BLOGGING SAU PING-PONG?

O dupa amiaza linistita precum linistea dinaintea furtunii. Desi trebuia sa ne facem bagajele pentru excursie, am preferat sa mergem un pic in parc, la insistentele lui Maria care vroia cu orice chip sa profite de faptul ca am ajuns mai devreme acasa.

Zis si facut..ne-am dus in parcul de langa casa, unde Maria s-a dus la joaca iar eu m-am asezat pe o banca intr-un loc linistit si pentru ca m-a “lovit” inspiratia, am scris o poezie. Initial am vrut sa o public pe facebook, dar apoi mi-am adus aminte ca am instalat pe telefon o aplicatie care imi inlesneste postarea pe blog direct de pe telefon.

In timp ce eu o revizuiam si faceam niste corecturi, apare un baietel 7-8 ani, cu paletele de pig-pong in mana si imi cere sa ma joc cu el. M-am exprimat corect, imi cere nu ma roaga. Incercand sa ma eschivez, il intreb daca mai avem masa libera. El imi raspunde afirmativ, foarte sigur pe el. Apoi ii spun sa ma lase putin ca am ceva de facut. La care el foarte mirat, ma intreaba ce fac, doar stau cu telefonul in mana. La care am realizat brusc ca pierd o oportunitate de joaca. Care desi parea ca pentru el conta mai mult decat pentru mine, am hotarat brusc sa nu o ratez. Am inchis telefonul si l-am bagat in buzunar, si am plecat la joaca.

Am jucat aproape jumatate de ora, si a fost foarte distractiv. Am jucat fara prea multe reguli si fara scor. Singura gula de baza era faptul ca trebuie sa pui migea pe masa adversarului. La care am constatat ca Nicolas se pricepe de minune. Daca mingea mai era in aer, fie pe masa, fie in afara ei, in urmatoarea secunda aparea parca din senin la mine pe masa.

Langa masa de joc, pe o banca stateau cativa tineri, butonand telefoanele. Sunt convDar ma bucur enorm ca am acceptat, practic m-a inviorat si binedispus. Cam tacut din fire si cu o figura serioasa si nu prea expresiva, Nicolas era totusi fericit ca are cu cine sa joace. Il tradau gesturile cu care alerga dupa minge si stradania lui sa o plaseze in jumatatea mea de masa,il faceau sa-i apara cate un zambet discret in coltul gurii.

Iti multumesc Nicolas pentru ca ai avut curajul sa imi ceri asta in loc sa cauti unul de varsta ta si pentru ca mi-ai oferit niste clipe de neuitat care era si pacat sa nu le mentionez aici. Si in plus…imi era dor sa mai scriu in aceasta categorie draga mie…in calitate de tatic.

Cu drag

Adi 3PAS

P.S. Pe blog se poate scrie si seara tarziu asa cum fac acum!

Leave a Reply