AM FOST ACOLO…1 DECEMBRIE 2017 PARADA MILITARA

Am fost sa vedem parada organizatade ziua nationala. Recunosc ca mai mult de dragul si curiozitatea Mariei. Dar anumite lucruri observate nu m-au lasat indiferent asa ca m-am hotarat sa ti le povestesc si tie. Daca au un iz de judecata, adica de genul bune sau rele, considera ca este doar parerea mea sau felul cum vad eu lucrurile.

Mergand cu metroul catre Piata Aviatorilor, cu fiecare statie parcursa devenea tot mai aglomerat. Era clar ca majoritatea merg acolo. Lucru care se si vedea  deaoarece unii deja aveau stegulete mai mici sau mai mari. Dar foarte mult mi-a placut ca am vazut un baietel de aproximativ 7-8 ani ce mergea acolo insotit de bunicul sau. Copilul avea un stegulet cumparat, iar bunicul mandru de nepotul sau tinea in mana un stegulet facut acasa de nepotel, din hartie, pictat cu acuarele si prins cu banda izolatoare de un betisor.

Ajungand acolo, recunosc ca destul de tarziu, parada incepuse deja am fost directionati de jandarmi prin Herestrau deoarece bulevardul principal era mult prea aglomerat si nu mai faceau fata multimii de oameni veniti la parada. Ne-am amestecat prin multime cautand o solutie sa vada si Maria ceva “pe viu”. Mergand asa am descoperit ca romanul este inventiv(stiam dar unele chiar ma surprind de fiecare data) si am vazut cateva persoane care au venit cu scari de acasa ca sa vada parada. Unul era cu o scara de zugrav iar altul cu un scaunel de bucatarie cu doua trepte.

Fiind o parada militara unde militarii au venit sa se prezinte in fata mai marilor statului si a populatiei, consider ca populatia venita acolo, clar nu au cum sa stea atatea ore drepti, solemni dar macar sa traiasca bucuria evenimentului, sa fie prezenti si cu atentia nu doar fizic. In acest sens, am remarcat un tanar care era prezent trup si suflet la parada, statea in randul din spate si nu ii pasa ca nu vede nimic dar tinea un steag foarte mare care sigur se vedea de peste tot. In contrast total cu cei veniti sa socializeze, si daca tot nu vedeau nimic beau cafea si faceau glume pe margine…

parada 1 Decembrie

Am mai spus in postarea de pe facebook, am remarcat in limbajul celui care prezenta parada o expresie care nu mi-a placut deloc, un alt limbaj “de lemn” cum s-a exprimat un prieten si anume este vorba de expresia “teatrul operatiunilor din Afganistan”. Pai teatru inseamna scenarist, regizor, actori care se abandoneaza pe ei insisi ca sa intre cat mai real in pielea personajului. Pai aici nu vorbim de teatru, poate doar scenariu conceput de cei de acasa si transmis in diferite forme catre cei de acolo dar ei sigur nu se simt ca la teatru, si ma refer la soldatii care isi risca viata acolo fie ei romani, americani, sau alte nationalitati, fie si talibani.

Am vazut foarte multi copii curiosi, adusi de parinti sa vada in realitate ceea ce ei au perceput doar ca jucarii…masinarii de razboi. Un tatic explica ca este o demostratie a fortelor care ne vor apara in caz ca ne ataca cineva. Sincer eu nu vreau sa ne aparam ci imi doresc din tot sufletul sa avem la conducere oameni capabili care sa nu ne implice nevinovati in razboaie care nu sunt ale noastre. Nu vreau sa ne aparam ci vreau sa nu participam.

Acestea fiind spuse, am plecat de la parada prin parc, strecurandu-ne printre picaturile de ploaie care incepusera sa isi faca aparitia si am dat peste aglomeratia de la metrou. A fost interesanta iesirea si ma bucur ca nu am stat acasa la televizor, am fost printre oameni, am trait si am simtit alaturi de altii acest eveniment.

La multi ani Romania! La multi ani romani dragi!

 

Cu drag

Adi 3PAS

Leave a Reply